Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Simeon Kraiopoulos’

 În adânc sufletul este o fortăreață de necucerit. Ajung până acolo haruri, tot felul de ajutoare, însă fortăreața rămâne necucerită, pentru că poarta se deschide doar pe dinăuntru. Și dacă nu se deschide pe dinăuntru, Harul lui Dumnezeu are delicatețea să nu forțeze. Altfel, n-ar mai fi Har! Ar fi altceva. Ar fi energie demonică. Harul are delicatețea, finețea să nu forțeze porți, ci să aștepte să facă prezența. Așteaptă ca poarta să se deschidă pe dinăuntru. Iar cheia o are cel care se află înăuntru (mai mult…)

Read Full Post »

Vorbind duhovnicește, când ne lăsăm în mâinile lui Dumnezeu, când Dumnezeu ne preia, un văl se ridică de pe fața noastră și vedem lucruri pe care altfel nu le putem vedea. Atunci se deschide în fața ochilor noștrii lume întreagă, o lume duhovnicească, o lume dumnezeiască.

Adevărul lui Dumnezeu se deschide în fața noastră, se descoperă ochilor noștri, se dezvăluie sufletului nostru, inimii noastre.

Omul doar trebuie să învețe să conlucreze cu Dumnezeu, să se lase în mâinile Lui, să se încreadă în El.

Când omul este iluminat de Dumnezeu înțelege (mai mult…)

Read Full Post »

Pot spune cu siguranță că în aceste stări, cum sunt complexele, au loc negreșit schimbări. Complexele și în general tulburările de natură psihologică, stările psihopatologice se manifestă în zona specială, unde sufletul conlucrează cu trupul. Prin moarte sufletul se desparte de trup, trupul se descompune în părțile din care a fost alcătuit, iar sufletul merge singur în locul care i s-a pregătit.

La înviere sufletul și trupul se vor uni din nou. După ce omul moare este imposibil ca aceste stări să dăinuie.

Depinde negreșit de (mai mult…)

Read Full Post »

Dacă vom muri complexați, vom rămâne pentru totdeauna așa?

Este foarte interesantă această întrebare! Dar, numai Dumnezeu știe aceasta. În nici un caz, dacă Dumnezeu ne va mântui, nu ne va lăsa complexați. În nici un caz. Ce fel de mântuire ar fi aceasta, să fii complexat și în viața de dincolo? Trebuie să spunem că (mai mult…)

Read Full Post »

Oricât s-ar vindeca o stare bolnăvicioasă, în cele din urmă ceva din ea tot rămâne, atât din perspectivă psihologică cât și duhovnicească.

Ce rămâne, însă, rămâne spre binele omului, spre binele sufletului.

Cel care a petrecut o viață în stări bolnăvicioase, în complexe de inferioritate este chinuit, este îndurerat, este stresat.

Dacă s-ar izbăvi definitiv, fără să-și dea seama, s-ar afla la cealaltă extremă care l-ar duce la pierzare.

Dumnezeu îngăduie chinul, pentru a-l smeri pe om și a nu (mai mult…)

Read Full Post »

Dacă cercetăm, vom afla că toate lucrurile negative din viața noastră sunt binecuvântări ale lui Dumnezeu.

Sentimentul de inferioritate, în sine, este rău.

Orice stare bolnăvicioasă, în sine, este rea. În iconomia lui Dumnezeu, însă, sunt binecuvântări.

Îi vom fi recunoscători pentru (mai mult…)

Read Full Post »

Zilele acestea cineva mi-a scris o scrisoare.

Deși are motive serioase să-și vadă păcatele, să simtă că are păcate și să plângă pentru ele, nu le vede.

Nu le vede, nu le simte ca și cum păcatele n-ar constitui o problemă pentru el. Are, însă unele stări concrete pe care, vrând- nevrând, le vede.

Să ne gândim că (mai mult…)

Read Full Post »

Orice ți s-ar întâmpla este spre bine!

Ne ocupăm de o mulțime de lucruri care sunt în afara realității și lăsăm deoparte adevărul vieții, esența vieții.

Dacă preabunul Dumnezeu, iubitorul de oameni, iconomisește lucrurile într-un fel, dacă îngăduie ca ele să vină într-un anume fel înseamnă că ne sunt necesare și că sunt spre binele nostru.

Acesta este un adevăr, însă nu-l înțelegem, nu credem în el. Ne pierdem în lipsa iubirii, deși iubirea există în noi, numai că noi nu (mai mult…)

Read Full Post »

,,Te unești cu Hristos? – Mă unesc cu Hristos!”

Dacă am alerga la Dumnezeu și am spune: ,,Doamne, eu așa cuget, așa cred, așa gândesc că stau lucrurile, dar poate greșesc! Doamne, iată, vin și mă încredințez Ție!”, Hristos ar găsi o cale să înlăture ceea ce este fals în noi și ne-ar dărui adevărul. Dar nu neliniștim. Credem că ceea ce facem și gândim este corect.

În realitate, prin atitudinea noastră, Îl ținem departe pe Hristos.

Facem o mare greșeală (mai mult…)

Read Full Post »

Dacă am avea în noi adevărul lui Hristos…!

Dacă în această sală ar fi existat foarte mulți oameni sau o grămadă de obiecte stivuite, cum am fi mai încăput noi? Sala ar fi fost deja plină. N-am fi putut intra înăuntru.

Așadar, când umplem sufletul nostru, mintea noastră, cu cele ce nu sunt ale lui Dumnezeu, cu cele ce nu sunt plăcute lui Dumnezeu, dar pe care noi le găsim bune și frumoase, unde să mai trimită Dumnezeu Harul Său? Nu numai că nu încape Harul, dar nici măcar nu vrem să încapă (mai mult…)

Read Full Post »

De ce ne referim cu insistență la sfânta Isidora?

Cum să acoperim golul dintre mentalitatea adevărată creștină și mentalitatea noastră?

Cât de diferit gândim noi! După cum spune apostolul Pavel: ,,Căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeți în el, ci să și pătimiți pentru El!”

Adică, este o binecuvântare a lui Dumnezeu, este un dar al lui Dumnezeu să pătimim pentru Hristos, să fim nedreptățiți, nesocotiți, batjocoriți, vorbiți de rău, calomniați.

Pe acestea le-a trăit Însuși Hristos, deși putea să le evite pe toate. Nu a evitat nimic.

Cât de diferită este mentalitatea pe care o avem noi (mai mult…)

Read Full Post »

Deseori omul ia o atitudine de parcă ar fi în afara sinelui său, în afara relității sale.

Îi este teamă să pătrundă în lăuntrul său, îi este teamă să-și vadă sinele, îi este teamă să fie el însuși. Are un duh străin de sine.

Nu acceptă că greșește, nu acceptă că poate avea defecte, că poate avea slăbiciuni, că tebuie să se vindece, că Dumnezeu poate să-l vindece.

Nu se gândește să ceară ajutor și să facă și el strădaniile necesare.

Vrea doar să facă voia lui pentru a-și satisface (mai mult…)

Read Full Post »

Aș spune că de partea trupească se ocupă medicii clasici, de partea spirituală se ocupă duhovnicii și aceasta este numită lucrare duhovnicească.

Avem însă și zona de mijloc. Zona de conlucrare dintre suflet și trup.

În relația dintre cele două, în omul căzut, se nasc stările pe care astăzi le numim psihopatologice. Deseori se întâmplă să te duci la doctor, să-i spui unde te doare, iar doctorul să-ți spună că nu găsește nimic și că nu ai nimic. Și așa este, nu găsește în teritoriul lui nimic, deși omul are dureri trupești.

Această înseamnă că boala omului nu se manifestă în zona de care se ocupă doctorul.

Cineva merge să se (mai mult…)

Read Full Post »

Credinciosul merge la duhovnic și se spovedește. Duhovnicul îi iartă păcatele, prin puterea care-i este dată la hirotonie, și-i dă sfaturi.

Însă în zilele noastre – și când spun în zilele noastre mă refer la secolul al XX-lea, și mai ales la aceste ultime decenii ale lui, lucrurile sunt puțin mai dificile.

Nu ajunge doar spovedania. La spovedanie omul își spune păcatele sale, cele pe care le simte ca fiind păcate, se căiește și primește iertarea lor. Aceasta este regula.

Când episcopul îl face pe preot duhovnic, împreună cu slujba care se săvârșește, prin care episcopul îi dă duhovnicului puterea de a lega și de a dezlega păcatele oamenilor, i se dă și (mai mult…)

Read Full Post »

O a doua etapă este părerea celorlalți, care nu este ușor de acceptat deoarece părerea lor este adevărată, oricât ar fi de neplăcut.

Cei mai mulți oameni se complexează astăzi, tocmai pentru că viața are un caracter competițional.

Oamenii sunt nemiloși, nu au îndurare.

Acest lucru îl vedem chiar (mai mult…)

Read Full Post »

Așa spunea un ascet român aghiorit.

Trăiește încă în Sfântul Munte. S-a dus la o mănăstire să ceară măncare. Unii monahi din Sfântul Munte nu au deloc venituri și trăiesc din posmagii dați de alte mănăstiri. Era pustnic și mergea prin tot Athosul. Așadar, odată se afla la poarta unei mănăstiri și zicea: ,,Eu câine, câine. Îi dai cîinelui mâncare, o ia și o mănâncă. Poți să-i dai și una…, e un câine!”

O asemenea părere avea despre sine. Fiți atenți, nu spunea și nu făcea așa pentru că nu era în toate mințile. Nu. Știa și ce face, știa și ce spune. Dar era atât de smerit și avea o asemenea părere despre sine, încât nu-l interesa ce-i făceau ceilalți, dacă-i dădeau de mîncare sau (mai mult…)

Read Full Post »

Să acceptăm starea noastră!

În cazul sentimentelor de inferioritate, problema nu este ce acceptă ceilalți și ce nu acceptă.

Problema este ca noi să înțelegem despre ce este vorba și să acceptăm starea în care ne aflăm noi.

Să nu dăm vina pe (mai mult…)

Read Full Post »

Ca exemplu, mă voi referi la sfânta Isidora. Ce femeie iluminată a fost sfânta Isidora! Era considerată de cei din jur o făptură care poate fi exploatată după bunul plac. Ca și cum n-ar fi fost în toate mințile, ca și când ar fi fost un animal domestic.

Sfânta Isidora se afla la o mănăstire cu multe monahii, cam patru sute, și ajută la bucătărie. În bucătărie se purtau urât cu ea deoarece se prefăcea a fi nebună și toți o considerau ieșită din minți. Și ce pățea, sărmana! Cât era de batjocorită! O exploatau toate. Nici câinele pe care-l aveau la mănăstire nu era atât (mai mult…)

Read Full Post »

De fiecare dată când constatăm că suntem departe de adevăr sau din ce în ce mai departe de adevăr să ne problema- tizăm, să ne frământăm.

De regulă omul nu vrea nici să vadă, nici să comenteze realitatea, ci se chinuiește să echilibreze (mai mult…)

Read Full Post »

Are foarte mare importanță dispoziția interioară a omului!

Există egoism determinat de sentimentul de inferioritate, dar există și egoismul detrminat de sentimentul de superioritate.

Cine are sentimente de inferioritate nici nu-i trece prin minte că este egoist.

S-ar întreba: ,,Ce egoism să am?” Să mă smeresc și mai mult decât sunt acum?

Nu înțelege că sentimentul de inferioritate îl chinuiește, tocmai pentru că reacționează în mod egoist. Cultivă egoismul și clădește un zgârie-nori cu acest egoism, fără să (mai mult…)

Read Full Post »

Dacă murim complexați, cu sentimente de inferioritate, rămânem așa veșnic?

Nu știu dacă putem aprofunda această temă, cât să rămânem aproape de adevăr. Voi răspunde cu multă reținere.

Complexele și stările urâte se creează în zona de conlucrare a trupului cu suflet.

Când omul moare (mai mult…)

Read Full Post »

Victima unor stări inexistente!

Demult am văzut un teatru de păpuși, care avea două personaje.

Unul făcea pe judecătorul, iar celălalt chiar credea că are de-a face cu un judecător și stătea cuminte în fața lui și-l asculta.

Judecătorul îi spunea o mie de lucruri, iar celălalt stătea neclintit.

Până când și-a dat seama cine este judecătorul și i-a spus: (mai mult…)

Read Full Post »

Îndrăzneala care-ți trebuie pentru a te vindeca!

Eu cred că pentru fiecare este foarte important să găsească o persoană în care să se încreadă.

Însă fiți cu luare – aminte. Domnul a spus: ,,Dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă ”

În viața cotidiană s-au creat și se creează probleme înfricoșătoare, chiar între oamenii duhovnicești, atunci când cineva se încredințează orbește unui om. Este necesar să se încredințeze cuiva care-l poate ajuta, nu oricui.

Să facă un mic sacrificiu. Să riște puțin, dacă (mai mult…)

Read Full Post »

În lumina lui Dumnezeu toate se aranjează!

Cineva spune că este deranjat când alții se ocupă de persoana lui, când comentează despre el.

Nu numai negativ, dar nici pozitiv nu suportă. Nici laude nu vrea să audă.

Ce se întâmplă?

Aș spune că a adunat în sine elemente bolnăvicioase de o viață întregă, unele chiar din pîntecele mamei sau din clipa nașterii. Astfel, până la o vârstă clădim în noi un sine (mai mult…)

Read Full Post »

Fiecare trebuie să se cunoască bine pe sine din punct de vedere psihic.

Pentru că este entuziast din punct de vedere psihic.

 Pentru că este entuziast să nu creadă că merge bine; sau pentru că este mereu deprimat, să nu creadă că (mai mult…)

Read Full Post »

Galin, doctorul din antichitate distingea, din punct de vedere psihologic, patru categorii de oameni: flegmatici, sangvinii, colericii și melancolicii.

Flegmaticii sunt persoane domoale, greoaie care par că (mai mult…)

Read Full Post »

Când omul își vine în sine, când își cunoaște sinele și se lasă în voia lui Dumnezeu înseamnă că se smerește. Dar sentimentul de inferioritate nu dispare complet, el rămâne și se manifestă la prima ocazie. Își face apariția îndată ce se mândrește.

Trebuie să-și accepte sinele așa cum este. Numai atunci se va liniști și sentimentul de inferioritate va dispărea. Va dispărea complet și-i va fi de mare folos. Îl va ajuta să-și revină cu picioarele pe pământ, să-și vadă sinele și să-l accepte așa cum (mai mult…)

Read Full Post »

Mania perfecțiunii! Alt chin și acesta! Ce ființe sărmane sunt unii! Norocoși sunt cei care nici calități n-au avut, nici altceva, și s-au izbăvit de toate. Unii oameni, sărmanii, se agață de calitățile pe care le au și suferă foarte mult.

Mania perfecțiunii! Sunt gospodine care au mania perfecțiunii. Sunt mereu cu mătura în (mai mult…)

Read Full Post »

Un fenomen ciudat!

Sentimentul de inferioritate care lucrează neîncetat, accentuează calitățile pe care le are omul. Nu poate simți echilibru, nu poate avea siguranță dacă nu se simte că este superior, dacă nu simte că nimeni nu este ca el.

Omul este un mister. Însă nu știu cum a iconomisit Dumnezeu lucrurile, dar aceste stări misterioase din om nu pot fi ascunse și le putem vedea.

Lăuntrul omului este asemenea unui ghem încurcat.

Luați un ghem de ață încurcat (mai mult…)

Read Full Post »

Vreau să înțelegeți câteva lucruri. Una este egoismul pe care-l are fiecare om din cauza păcatului și alta este egoismul bolnăvicios. În general omul are un sentiment de inferioritate. Una este inferioritatea normală și alta este sentimentul bolnăvicios de inferioritate.

Dacă nu înțelegem diferența dintre ele ne vom încurca, vom confunda lucrurile și în loc să ne folosim, ne vom vătăma, în loc să dezlegăm problemele vieții noastre, le vom încurca și mai mult. Este nevoie de atenție.

Ce se întâmplă atunci (mai mult…)

Read Full Post »

Pot, așadar, să coexiste sentimente de inferioritate și sentimente de superioritate și îndrăznesc să spun că, poate, este una din situațiile cele mai rele. Nu vă fie teamă. Nu că ar fi ceva despre care să spunem: ,,Nu se poate face nimic”!

Nu. Nu este greu, dar trebuie să existe dispoziție de schimbare. Din partea omului este greu, pentru că simte că este dărâmat. Cum să distrugă sentimentul de superioritate pe care l-a clădit piatră pe piatră și se sprijină pe el! Acesta trebuie să fie dărâmat, deși este greu. Este greu, pentru că atunci omul simte că piere.

Pentru noi creștinii, nimic (mai mult…)

Read Full Post »

Sentimentul de inferioritate este egoism.

Cel care se smerește nu va simți niciodată sentimentul de inferioritate ca pe un complex.

Va simți că este cel mai mare păcătos, va simți că este cel mai rău om. Una este smerenia și alta este sentimentul de inferioritate.

Să ne întoarcem la exemplul cu masa (mai mult…)

Read Full Post »

Într-un spațiu închis sunt mulți oameni. Toți stau în picioare, cu câte un pahar în mână. Beau, râd, discută, se bucură relaxați, normali. Undeva într-un colț există o masă. Masa aceasta este grea, greu de ridicat. Doar o macara ar putea-o ridica. Cineva se  află sub masă. Trăsăturile lui, alcătuirea lui psihică sunt ca și cum s-ar afla sub o masă, adică sub greutate mare. Există, deja, structura setimentului de inferioritate. Conștientizează că toți ceilalți sunt în picioare și se bucură, numai el nu este în picioare și nu se bucură. Nu este în picioare (mai mult…)

Read Full Post »

Abordarea normală și abordarea bolnăvicioasă a problemelor serioase.

Să ne referim la tema căsătoriei. Tema aceasta le preocupă îndeosebi pe fete. Bărbații nu o întâmpină atât de greu, precum femeile.

În toată lumea și din toate timpurile se întâmplă la fel; nu doar în țara noastră. De foarte multe ori se întâmplă ca, atunci când cineva așteaptă căsătoria, acesta să nu se realizeze.

Este ceva neplăcut, este ceva care supără pe cel care așteaptă, fie bărbat fie femei.

Dar una este când abordează normal această situație (mai mult…)

Read Full Post »

Poți să fii drept cu copilul tău? Nu are importanță dacă un tată își pedepsește copilul. Dar să-l pedepseacă în așa fel încât copilul să poată spune în sinea lui. ,,M-a pedpsit pe drept!”

Nu are importanță prea mare dacă vorbim cu asprime copilului la nevoie, dar să vorbim în așa fel încât copilul să poată spune în sinea lui: ,,Așa îmi trebuie!” Chiar dacă nu o spune cu glas tare, să o spună în sinea lui. Poate să nu aibă curajul să o spună cu glas tare, dar are mare importanță s-o spună în adâncul sufletului lui.

Să-mi permiteți să aduc în discuție (mai mult…)

Read Full Post »

Lucrarea pe care o faci poartă pecetea Sfântului Duh?

Mă tem că, deși am spus atât de multe lucruri, nu m-am făcut înțeles atât cât trebuia. Ceea ce am spus în seara aceasta se referă nu numai la datoria pe care o au părinții față de copii, față de familie și față de relațiile dintre părinți și copii, ci se referă la viața duhovnicească în general.

Dacă omul nu se leapădă de sine și nu hotărește să se apropie de Dumnezeu va rătăci,și nu va face nimic.

Ceea ce am spus mai sus, anume că un episcop nu trebuie să aibă proiectele sale, adevărul lui, ci să învețe cuvântul adevărului  și să fie un alt hristos, se poate aplica și la părinți (mai mult…)

Read Full Post »

Cum funcționează sufletul care are predispoziție pentru sentimente de inferioritate!

Copilul se naște, crește și această predispoziție lucrează în el negativ. Copilul nu are cunoștință, nu înțelege ce i se întâmplă, are doar trăiri corespunzătoare.

Adică, se stresează, se necăjește, îi este greu, dar cum să spună că este în urmă celorlalți copii, că ceilalți copii îl necăjesc?

Problema nu constă doar în poziția pe care o au ceilalți copii față de el. Problema este ce se întâmplă în sufletul lui când se joacă? Cum trăiește toate acestea în adâncul sufletului său? Are o stare care îl face să nu fie ca ceilalți copii, fără să o conștientizeze, fără să o poată explica logic, sau are sentimentul că (mai mult…)

Read Full Post »

Adevărurile care-l vindecă pe omul cu sentimente de inferioritate

În cazul copiilor, cei mari, îndeosebi părinții, trebuie să știe despre acestea și trebuie să știe cum să-i ajute. Astăzi se fac unele strădanii pentru a-i ajuta pe copii să scape de asemenea probleme. Din păcate, dacă nu este pricepere, ele pot deveni mai grave. Îi vedem pe cei care se ocupă de copii spunându-le încontinuu ,,bravo, bravo!” încercând să-i convingă pe copii că lucreză bine. Aceste aprecieri pot fi în afara realității și pot face mai mult rău decât bine. Ceea ce-l vindecă pe om este adevărul despre sinele său, lumina adevărului care este Dumnezeu. Atunci vine izbăvirea, atunci vine vindecarea (mai mult…)

Read Full Post »

Cred că în cele mai multe cazuri sentimentul de inferioritate nu intervine după nașterea omului. Se poate ca pe parcursul vieții, din anumite motive, să se nască sentimente de inferioritate, sau la unii să crească.

După părerea mea, sentimentul de inferioritate începe din însăși ființa omului. Fiecare om care vine pe lume păstrează trăsăturile strămoșilor săi. Este o mare taină cum se moștenesc aceste trăsături. Se poate ca acești părinți să aibă un copil fără trăsături urâte sau alcătuire psihică anormală, iar un altul să moștenească trăsături bolnăvicioase. Se poate ca de la bunici, de la străbunici și chiar mai din vechime să se moștenească unele trăsături, și un copil chiar de la naștere să aibă elemente bolnăvicioase, iar un altul să nu le aibă.

Eu nu sunt doctor. Nu știu să spun lucrurile mai concret. Le spun în mod practic (mai mult…)

Read Full Post »

Cele trei ,,zone” ale omului!

Deși cunoaștem că omul este trup și suflet, ,,zonele” lui sunt trei.

Zona pur trupească, zona pur spirituală în care sunt cuprinse cele ale sufletului și zona în care sufletul și trupul conlucrează. Problemele psihilogice se nasc undeva în această zonă de conlucrare a trupului cu sufletul. De aceea când sufletul suferă, suferă și trupul. Iar când trupul suferă, suferă și sufletul.

Din punct de vedere trupesc omul face orice pentru sănătatea lui. Trebuie să facă și din punct de vedere psihologic ceea ce este nevoie, măcar pentru a ști ce i se întâmplă.

Să vedem latura psihologică, să vedem și latura duhovnicească și să cunoaștem întregul nostru sine (mai mult…)

Read Full Post »

Cei care sunt într-o stare de schizofrenie și nu-și pot controla sinele, nu sunt raționali, sunt un caz aparte. Ei înșiși nu pot face nimic, numai Dumnezeu poate face ceva pentru ei. Nu este exclus ca ei să fie într-o situație mai bună decât toți ceilalți, fiindcă nu au nici o responsabilitate și Dumnezeu îi va lua în rai fără să ceară nimic de la ei.

Nu cunoaștem tainele lui Dumnezeu.

Din câte am înțeles, cred că la oamenii raționali cea mai rea situație, cel mai des întâlnit este sentimentul de inferioritate. În vechime oamenii, fie că trăiau la sat lucrând în agricultură, fie la oraș având mici magazine, nu aveau prea multă concurență și nu se întrebau: ,,nu cumva nu sunt ca ceilalți?” și nu conștentizau starea de inferioritate.

Acest sentiment este mai mult un rod al epocii noastre (mai mult…)

Read Full Post »

Orice făptură care vine pe lume, chiar și bebelușii care sunt în fașă, spune Alder, vor să aibă siguranță.

Alder absolutizează un pic lucrurile, dar acesta este un adevăr.

Omul trebuie să simtă că stă pe picioarele lui și totodată că este recunoscut de ceilalți.

Aceasta este durerea și truda omului.

Dacă nu reușește ceea ce dorește, sau crede că nu reușește, se naște sentimentul de inferioritate. Sentimentul de inferioritate nu este doar un sentiment exterior (mai mult…)

Read Full Post »

Omul care nu are stări de constrângere psihică, trăiește stările duhovnicești mai clar, pe când cel care are stări de constrângere le confundă.

Un tip melancolic are deseori momente de melancolie, dar, la un moment dat, le va depăși.

După ce le va depăși, acestea nu-și vor mai găsi locul în el. Dar o să le depășească? Tipul de om melancolic simte melancolia foarte des. Dacă nu-și va limpezi stările lăuntrice, le va confunda și va spune: ,,A plecat Harul, de aceea mă simt melancolic!” În realitate nu este așa.

Un altul, care nu suferă de melancolie, dar este un tip optimist, se simte mai bine, nu pentru că are mai mult har decât ceilalți, ci pentru că așa este firea lui și nu pentru că (mai mult…)

Read Full Post »

Virtutea, camuflaj al unei stări bolnăvicioase adânci!

Virtutea poate constitui o modalitate de apărare. Surdomutul se ajută de simțul vederii. Tocmai că simte nevoia să se echilibreze, se ajută mult de vedere. Noi, ceilalți nu dăm vederii prea mare importanță. Pentru cel care nu are vederea, simțul tactil înseamnă totul. Degetele lui au ochi și urechi și astfel se poate descurca.

Un copil care are trăiri chinuitoare în viața cotidiană, la școală poate exploata tipul de om liniștit, cuminte, bun la învățătură, virtuos. Va cultiva aceste virtuți. Însă le va cultiva în mod constrângător, de nevoie, pentru  a o scoate la capăt. Pentru ceilalți va fi ca un îngeraș, în realitate starea constrângătoare din el îl face să pară virtuos (mai mult…)

Read Full Post »

Comportamentul nefiresc, un mod de ,,echilibru” psihic!

Să dăm un exemplu. Un copil în anii copilăriei, din anumite motive, simte că nu este ca ceilalți, fapt pentru care se instalează în el un sentiment de inferioritate în relație cu ceilalți copii. Nu conștientează această stare, dar o trăiește și îl costă. Adică, are trăiri chinuitoare.

Ce se întâmplă de fapt? Se întâmplă două lucruri. Pe de o parte nu poate să suporte trăirile și fără voia lui, le înăbușă adânc în ființa lui. Pe de altă parte începe să acționeze astfel încât să  o poată scoate la capăt datorită sentimentelor de inferioritate.

Adică, ori recurge la viclenii, ori stă temător într-un colț, ori atunci când îl necăjesc copiii nu spune nimic, le înghite pe toate și pare un copil foarte cuminte, deși nu este așa (mai mult…)

Read Full Post »

Autonomia trăirilor înăbușite!

Mod constrângător de acțiune înseamnă că ceea ce facem, nu facem cu voia noastră și nici pentru că omul este rău și tinde spre răutate. Constrângerea este o stare bolnăvicioasă necontrolată care acționează autonom.

Este cunoscut că, înăbușirea trăirilor le face pe acestea să nu dispară, ci rămân în adâncul sufletului de unde acționează autonom. Ca și când ar fi un alt sine al nostru. Vorbind duhovnicește, ca să înțelegem mai bine, există și omul vechi, bolnav din adâncul sufletului.

Adică, sinele nostru nu suportă o trăire, o înăbușă în subconștient sau în inconștient de aici încolo conștientul nu mai exercită nici o putere (mai mult…)

Read Full Post »

Cît privește familia, vreau să subliniez următorul lucru: fiecare tată și fiecare mamă să se întebe pe sine: ,,Ce caut, ce urmăresc? ” Uneori spunem: ,,Îmi propun niște obiective pe care le urmăresc și pe care vreau să le ating”. Problema  este dacă părintele, tata sau mama, au ajuns la o maturitate (mai mult…)

Read Full Post »

Sufletul nu este constrâns întâmplător!

Această situație care există în sufletul omului îi influențează spovedania, influențează manifestările lui, acționează automat în orice acțiune și nu poate face o lucrare corectă.

M-a impresionat cineva care, deși i-am făcut multe observații, vine mereu cu intenția să-și mărturiseacă păcatele.

Începe să se spovedească, însă după un timp, deoarece sufletul ei lucrează în mod constrângător, începe să vorbească despre alte persoane.

Și pentru că vorbește în mod constrângător este foarte convingătoare (mai mult…)

Read Full Post »

Cea mai importantă realitate pentru fiecare om este să-și certifice propria existență!

Orice om care vine în această lume, din clipa în care începe să existe ca entitate aparte, trebuie să fie respectat de toți ceilalți, ca o nouă existență (mai mult…)

Read Full Post »

Sufletul Meu-Temnita Mea

Ce este constrângerea psihică?

Poate ați observat că atunci când locuim într-un hotel, la plecare ne uităm să vedem dacă nu am uitat ceva. Ieșim din cameră, o încuiem, și iarăși intrăm să vedem dacă nu am uitat ceva: ,,Să mă uit încă o dată, nu cumva am lăsat ceva!” O facem uneori și acasă. Ne pregătim să plecăm undeva, încuiem casa și ieșim afară. La un moment dat zicem: ,,Să mă uit încă o dată să văd dacă am oprit frigiderul, am oprit mașina de spălat, am oprit întrerupătorul, etc?” Ne asigurăm că toate sunt în regulă și plecăm. Până în punctul acesta omul acționează liber. Își spune: ,,Om sunt, ceva poate mi-a scăpat și n-am văzut. Să mă uit încă o dată, ca să plec liniștit”. Acționează liber, ca ființă liberă ce este (mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »