Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘smerenie’

Omul învaţă 6 ani ca să vorbească şi 60 de ani trebuie să înveţe ca să tacă.

Ascultarea să fie mai mult de Dumnezeu decât de oameni.

Să cultivăm energia voinţei.

Cuvintele noastre sunt fiinţe vii şi ne însoţesc până la judecata din urmă, cu calitatea cu care au fost spuse, cu valoarea creştină sau necreştină.

Să ne preocupe (mai mult…)

Read Full Post »

Datorită firii umane căzute și a lucrării diavolești, gândurile rele vin singure. Gândurile bune, însă, nu vin singure, ci trebuie cultivate. Trebuie să te urmărești și să te cercetezi pe tine însuți și când vrăjmașul diavol îți aduce în minte gânduri rele, să le îndepărtezi prin rugăciune sau să le înlocuiești cu gânduri bune.

Aceasta este o lucrare duhovnicească care pentru un creștin păcătos durează o perioadă de timp.

A zis un bătrân: (mai mult…)

Read Full Post »

Bogăția nu este rea în sine, după cum nu este rău în sine nimic din ceea ce a zidit Dumnezeu. Rea este legarea omului de bogății, de pământuri, de avere; rele sunt patimile pe care bogăția le aduce cu sine și le hrănește: curvia, lăcomia, beția, lăudăroșenia, deșertăciunea, mândria, disprețul față de alții, defăimarea sărmanilor, uitarea lui Dumnezeu și toate celelalte ad infinitum, care toate sunt rele. Puțini sunt cei în stare să se împotrivească ispitei ascunse în bogăție, să se ridice deasupra avuțiilor, să fie stăpâni slobozi iar nu robi legați.

Mai presus de toate (mai mult…)

Read Full Post »

Cel care se va învrednici să fie chemat la mucenicie trebuie să aibă multă smerenie și să iubească mult pe Hristos. Dacă înaintează în mod egoist spre mucenicie, îl va părăsi harul. Vă aduceți aminte de Saprichie, care a ajuns până la mucenicie și totuși s-a lepădat de Hristos? ,,De ce m-ați adus aici? – a spus el călăilor. ,,Bine, dar nu ești creștin?” – l-au întrebat aceia. ,,Nu” – a răspuns. Și era și preot. Gândul îmi spune că s-a dus să mucenicească în mod egoist (mai mult…)

Read Full Post »

Așa trebuie să gândească fiecare creștin.

Să fie gata să accepte ceea ce îngăduie Dumnezeu. Dumnezeu va îngădui fiecăruia după măsura lui. Dar toți trebuie să avem aceeași smerenie. Dacă ai smerenie, nici complexe nu poți avea, nici altceva. Sfânta Isidora nu a avut complexe de inferioritate. Ea venise să se nevoiască.

Să nu-mi spuneți: ,,Ei, părinte, putem face noi cum a făcut sfânta Isidora?”

Nu faceți, dar fiecare om trebuie să (mai mult…)

Read Full Post »

Când omul își vine în sine, când își cunoaște sinele și se lasă în voia lui Dumnezeu înseamnă că se smerește. Dar sentimentul de inferioritate nu dispare complet, el rămâne și se manifestă la prima ocazie. Își face apariția îndată ce se mândrește.

Trebuie să-și accepte sinele așa cum este. Numai atunci se va liniști și sentimentul de inferioritate va dispărea. Va dispărea complet și-i va fi de mare folos. Îl va ajuta să-și revină cu picioarele pe pământ, să-și vadă sinele și să-l accepte așa cum (mai mult…)

Read Full Post »

Zis-a un bătrân:

,,Dreapta socoteală este mai mare decât toate faptele cele bune”.

Un mare și vestit filozof al secolului XIX mergea odată pe stradă îngândurat și, cum la un moment dat era transportat cu totul în lumea ideilor, lovește în piept așa de tare un trecător, încât acesta se oprește foarte indignat și într-un mod zgomotos îi cere socoteală, cine este el de-și permite o așa lipsă de atenție când (mai mult…)

Read Full Post »

Dumnezeule veșnic și Făcătorule al tuturor lucrurilor, care în neajunsa Ta bunătate m-ai chemat din neființa la aceasta viața, care mi-ai dăruit harul botezului și noii nașteri de sus, care ai pus pecetea Sfântului Duh pe mădularele trupului meu în taina mirungerii și care mi-ai dat dorința de a te căuta, Tu, singurul Dumnzeu adevărat, auzi rugăciunea mea.

Eu n-am viața, lumina, bucurie, înțelepciune sau putere, decât numai în Tine, Dumnezeule; nu îndrăznesc să ridic ochii spre tine, din pricina nedrepților mele. Dar tu ai spus ucenicilor Tăi: ,,Tot ce veți cere cu credința în rugăciune veți primi” și încă ,,Tot ceea ce veți cere în numele Meu, voi face”, de aceea îndrăznesc (mai mult…)

Read Full Post »

Omul care nu are stări de constrângere psihică, trăiește stările duhovnicești mai clar, pe când cel care are stări de constrângere le confundă.

Un tip melancolic are deseori momente de melancolie, dar, la un moment dat, le va depăși.

După ce le va depăși, acestea nu-și vor mai găsi locul în el. Dar o să le depășească? Tipul de om melancolic simte melancolia foarte des. Dacă nu-și va limpezi stările lăuntrice, le va confunda și va spune: ,,A plecat Harul, de aceea mă simt melancolic!” În realitate nu este așa.

Un altul, care nu suferă de melancolie, dar este un tip optimist, se simte mai bine, nu pentru că are mai mult har decât ceilalți, ci pentru că așa este firea lui și nu pentru că (mai mult…)

Read Full Post »

Iubește-i pe toți! Iubirea bătrânului nu cunoștea margini. Ea se revărsa asupra tuturor fiiilor lui Dumnezeu, prieteni și dușmani. Îmi spunea:

-Iubirea noastră pentru prieteni este adesea amestecată cu lucruri străine – interesul, răsplata, slava deșartă, slăbiciunea sentimentală, simpatia pătimașă, – în timp ce iubirea pentru dușmani este curată.

Alteori, îmi zicea (mai mult…)

Read Full Post »

Inima omului-centru de sinteză și taină a vieții.

,,Problema inimii este pasionantă, tulburătoare și neelucidată de cunoașterea umană. Filocaliile subliniează acest caracter de taină al inmii omenești, ca de altfel a întregii vieți omenești și al omului însuși. Obiectul analizei acestei literaturi duhovnicești sunt adâncurile și abisurile vieții sufletești și religioase, legate de mister. Taina omului este, în ultima analiză, taina inimii sale și a bogatului ei univers”.

În antropologia creștină ascetică, inima este sinteza și centrul ființei umane, a funcțiilor și facultățiilor spirituale omenești. Adâncul ei, consideră Sfântul Marcu Ascetul, este mintea, tronul sau locul în care Se sălășuiește prin Botez, Hristos Domnul și Duhul Sfânt. Inima iarăși este numită de acești părinți: ,,centrul nostru cel dinlăuntru”, spre deosebire sau în contrast cu ,,omul cel dinafară”, care este trupul”.

,,Inima exprimă în sinteza filocalică, întreaga ființă umană. Fie că vor să delimiteze o funcție a aparatului psihic uman, fie că vor să definească global constituția omenească, Părinții filocalici o numesc ,,inimă”.

Dacă până la părinții Isihaști, accentul cădea pe rolul inimii de sediu al sentimentelor și al voinței sau cel mult de organ al unei cunoașteri imperfecte, isihasmul asociază inima cu noțiuni teologice înalte precum ,,chip al lui Dumnezeu”, loc al îndumnezeirii”

Fiind de natură spirituală, inima se află la hotarul dintre Dumnezeu și noi”. ,,Inima devine în spiritualitatea răsăriteană, loc al sinelui uman, al e-ului, dar nu izolat, solidar, autarhic, ci al sinelui ca facultate sintetizatoare a întregului dinamism uman, legat de transcendent”. (va urma…)

GÂNDURILE BUNE ÎN VIAȚA CREȘTINULUI ORTODOX
VIAȚA CA O PRĂZNUIRE DUHOVNICEASCĂ – Editura Panaghia 2005

Read Full Post »

Studiind istoria neamului omenesc, vom vedea că ceea ce s-a făcut fără smerenie și fără binecuvântare lui Dumnezeu s-a construit greu, cu mari jertfe umane și materiale și a dispărut, cu îngăduința lui Dumnezeu, repede.
Unde este astăzi marele imperiu sovietic, unde este marele Imperiu Roman, unde este al III-lea Reich german, Imperiu Austro-Ungar, unde sunt industria și agicultura comunistă…? Praf și cenușă!
Dar Sfânta Scriptură ne spune că ,,Pomenirea drepților e cu laude dar numele necredincioșilor se stinge” (Proverbe 10, 8). Bisericile construite de voievozii noștri, victoriile dobândite cu ajutorul lui Dumnezeu împotriva dușmanilor sunt pomenite din neam în neam. Pentru că tot ceea ce se face cu smerenie și binecuvântarea harului dumnezeiesc are veșnicie.
Motivul principal pentru care mulți români nu au verticalitate și nu sporesc nici duhovnicește, nici material este că nu gândesc creștinește și că au mintea întunecată și plină de gânduri rele, omenești și diavolești.
Dumnezeu vrea, însă, mai înainte de toate , schimbarea minții noastre, dintr-o minte mândră, întunecată și pină de gânduri rele, într-o minte smerită, luminată de darul Duhului Sfânt și plină de gânduri bune.
Dumnezeu vrea ca noi să avem ,,inimă curată” (Psalm 50, 10). Iar inima este curată atunci când nu îngăduim să treacă prin mintea noastră gândurile rele.
Când gândim rău, permitem diavolului să intre în noi și să lucreze prin noi. Pentru că diavolul, vrăjmașul mântuirii noastre, mai întâi îl bombardează pe creștin cu gândurile cele rele, apoi îl atacă și-l robește cu păcatele. Dar dacă ne vom apăra cu gândul cel bun și cu rugăciunea, diavolul nu va mai putea să ne strice mintea și să ne robească în păcate.
Din calitatea gândurilor pe care le avem, putem să vedem starea noastră duhovnicească, deoarece noi judecăm lucrurile după curăția noastră sufletească. Iar dacă nu avem curăție lăuntrică, vom trage concluzii greșite și-l vom nedreptăți pe semenul nostru.
Prin gândurile pe care le avem față de aproapele împiedicăm venirea harului  dumnezeiesc și lăsăm pe diavol să lucreze liber asupra noastră. Pentru că din minte, gândurile rele se pogoară în inimă și-l fac pe om fiară.
Nu ajunge numai rugăciunea pentru a ne curăța mintea. Nu ne vom folosi duhovnicește dacă ne rugăm zile întregi, iar în minte avem gânduri rele față de semenul nostru. Pentru că după cum puțin oțet strică tot vinul tot așa și un gând rău va strica starea noastră duhovnicească. Deci curăția sufletească trebuie să pornească de la găndurile noastre bune.
Cuviosul Paisie Aghioritul spune că: ,,Cea mai bună lucrare a creștinului este să-și facă o fabrică de gânduri bune”.
În această fabrică din mintea sa, creștinul trebuie să fabrice gânduri bune și să transforme gândurile rele în gânduri bune, având ca temelie smerita cugetare.(va urma…)

GÂNDURILE BUNE ÎN VIAȚA CREȘTINULUI ORTODOX
VIAȚA CA O PRĂZNUIRE DUHOVNICEASCĂ – Editura Panaghia 2005

Read Full Post »

Astăzi, deși există numeroase probleme și necazuri, noi înșine ne creăm nefericirea și suferința prin propria noastră minte întunecată de păcate și de gânduri rele. Suntem stresați, plini de griji, furioși, emotivi, tulburați, neliniștiți, nesiguri, complexați, pesimiști, răutăcioși, dezbinați și nu ne bucurăm din toată inima de succesele și relizările, ci mai degrabă de insuccesele și nerealizările semenilor noștri, din cauza păcatelor și a războiului pricinuit de gîndurile cele rele.
Sunt numeroși creștini care, asemenea unui avion, au motor bun, aripi bune (se roagă, postesc, priveghează, se spovedesc, fac milostenie…), dar direcția este stricată și se prăbușesc. Iar dacă repară  direcția, adică, vor face din mintea lor o fabrică de gânduri bune, având ca temelie smerita cugetare, iar gândurile rele le vor transforma în gânduri bune, atunci vor merge ușor și sigur pe calea mântuirii.
Cu alte cuvinte, rău gândești, rău vorbești și rău vei face.
Pentru că din minte, gândurile omenești și diavolești se pogoară în inimă și-l fac pe om fiară. Gândul, vorba și fapta cea rea se întorc amplificate împotriva autorului lor.Iar dacă gândești bine, de bine vei vorbi și bine vei face. Pentru că din minte, gândurile bune omenești și îngerești se pogoară în inimă și-l fac pe creștin înger. Dacă vrei să faci rânduială în viața ta, trebuie să-ți faci mai întâi ordine în mintea ta.
Pentru ca un creștin să vadă și să priceapă lucrarea dumnezeiască, el trebuie să aibă ochiul sufletului (mintea) curat și curăție lăuntrică. Pentru că Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune: ,,Luminătorul trupului este ochiul; deci, dacă ochiul tău e curat, tot trupul tău va fi luminat; dar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat…” (Matei 6, 22-23).
Iată de ce același lucru pentru un creștin este binecuvântare, iar pentru altul, nenorocire. Pentru că fiecare îl explică potrivit cu gîndul său (bun sau rău), iar aceasta va depinde de curăția lăuntrică a fiecăruia, pentru că fiecare lucru poate fi văzut fie din latura cea bună, fie din cea rea.
Spre exemplu, în loc să învățăm din experiența celorlalți și să facem ceva bun acționăm pentru a distruge, cheltuind energie, sănătate și timp, iar apoi ne  bucurăm de insuccesele și necazurile lor. Construiește cineva o casă frumoasă, iar cei care îl zavistuiesc, în loc să învețe din experiența lui și să construiască o casă mai frumoasă, îndemnați de diavol, își consumă toate puterile ca să-l disrtugă.
Trebuie să amintim aici un lucru foarte important: tot ceea ce face se fără credință în Dumnezeu și fără smerenie este deșertăciune și goană după vânt. (va urma…)

GÂNDURILE BUNE ÎN VIAȚA CREȘTINULUI ORTODOX
VIAȚA CA O PRĂZNUIRE DUHOVNICEASCĂ – Editura Panaghia 2005

Read Full Post »

Read Full Post »