Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘societate’

,,Oricine privește la o femeie, poftind-o, a și să vârșit adulter cu ea în inima lui”.

Dar cum poți, trăind în societate, să nu privești la femei?

Vedeți că nu cel ce privește pur și simplu la o femeie săvârșește adulter, ci acela care privește cu poftă.

De privit, privește, dar inima să ți-o ții în frâu. Privește precum copiii, care se uită la femei cu ochi curați, fără nici un fel de gânduri necuvincioase.

Femeile trebuie iubite (mai mult…)

Read Full Post »

Nu te rușina să Îl mărturisești pe Domnul Iisus Hristos drept Fiul lui Dumnezeu Care S-a întrupat și a răscumpărat prin moartea Sa pe cruce – prin învierea și înălțarea Sa – intrarea noastră în Împărăția Cerurilor.

Dacă te rușinezi și el se va rușina de tine ,,când va veni întru slava Sa și a Tatălui, împreună cu sfinții îngeri”.

Acum , în societate a ieșit moda să nu se vorbească nicidecum despre Domnul și de mântuire, în vreme ce cândva numai despre aceste lucruri scumpe era vorba.

E mai ușor de vorbit despre lucrurile la care (mai mult…)

Read Full Post »

În general, felul în care te îmbraci este considerat o problemă personală. Mulţi spun: e treaba mea cum mă îmbrac! În realitate, atunci când trăim în societate felul în care ne îmbrăcăm nu ne priveşte doar pe noi, pentru că el îi afectează şi pe cei din jurul nostru. Câtă importanţă trebuie să acorde creştinul felului în care se îmbracă?

Comunicăm şi ne transformăm prin ceea ce purtăm
Rolul îmbrăcămintei a fost studiat foarte mult de-a lungul timpului, iar în ultima vreme s-a creat o adevărată filozofie de folosire a stilului vestimentar mai ales în domeniul profesional, multe companii având reguli stricte în acest sens. S-a constatat că înfăţişarea exterioară descoperă nu doar nivelul social, economic sau educaţional, ci vorbeşte şi despre caracterul persoanei. De aceea stilul vestimentar poate fi folosit pentru a transmite ceva anume. În plus, felul în care ne îmbrăcăm nu îi influenţează doar pe cei cu care ne întâlnim, ci şi pe noi înşine, pentru că într-o mare măsură devenim ceea ce purtăm, adică felul în care ne îmbrăcăm (mai mult…)

Read Full Post »

(I Tes.4, 1-12; Lc.11, 42-46)
Domnul își începe mustrarea îndreptată către contemporanii Săi cu faptul că ei ,,lasă la o parte dreptatea și iubirea de Dumnezeu”.

Împuținarea dreptății și a dragostei este izvorul tuturor neorânduielilor atât în societate, cât și în fiecare om; iar această împuținare își are rădăcina în iubirea de sine sau egoism. Atunci când egoismul se sălășuiește în inimă, odrăslește în ea o oaste întreagă de patimi. El însuși nimicește dreptatea și dragostea, care cer lepădare de sine, iar patimile zămislite de el alungă toate celelalte virtuți și omul, prin starea sa sufletească, nu se mai potrivește pentru nici un lucru cu (mai mult…)

Read Full Post »

(Col. 1, 3-6; Lc.16, 10-15)

,,Nu puteți sluji și lui Dumnezeu, și lui mamona”.Cugetul împărțit și inima împărțită îl fac pe om netrebnic, căci ,,omul cu cugetul împărțit nu e statornic în toate căile sale”. El fie că nu face nimic, fie că zidește cu o mână și dărâmă cu alta. Izvorul vieții cu adevărat plăcut lui Dumnezeu este hotărârea puternică de a plăcea în toate lui Dumnezeu. Această hotărâre face toate gândurile, dorințele și simțirile omului să năzuiască spre un singur țel și, adunându-i astfel lăuntrul împrăștiat, îl face puternic spre făptuire și neâmprăștiat în toate lucrările sale. Faptele unui astfel de om sunt reușite și rodnice tocmai pentru că (mai mult…)

Read Full Post »

(Iac.1, 19-27; Mc.10, 17-27)

Un oarecare a venit la Domnul cu întrebaea: ,,Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” Ce l-a făcut să întrebe asta? Oare n-avea Scripturile? Oare nu se citea în fiecare sâmbătă, pentru toți, din Lege? Toate acestea erau, și Scriptura, și tâlcuitorii ei; însă în societate domnea deosebirea de păreri, care îi încurca pe oameni. Fariseii spuneau una, saducheii alta, esenienii aveau și ei învățătura lor; iar în Galileea se mai făceau auzite, pesemne, și învățăturile păgânești și fiecare o ținea pe-a sa, cu multă încredințare. Era firesc ca un om cu râvnă  pentru mântuire șă-și pună (mai mult…)

Read Full Post »

(Tit 1, 15; 2, 10; Lc.20, 19-26)

,,Dați Cezarului cele ce sunt ale cezarului, și lui Dumnezeu, cele ale lui Dumnezeu”; asta înseamnă a da fiecăruia ce-i al lui. În vremea noastră, în loc de ,,cele ce sunt ale cezarului” avem ,,cele lumești” și problema se pune așa: cele lumești, la vremea lor, cele dumnezești, la vremea lor; dar oamenii s-au năpăstuit asupra celor lumești, iar cele dumnezeiești sunt lăsate deoparte. Ca atare, aestea din urmă nu numai că sunt pe locul cuvenit lor, adică pe primul plan, așa cum se cuvine, ci au căzut cu totul în uitare. Ca urmare a acestei uitări, aparent neintenționate, pomenirea lor se întunecă în conțtiință, iar apoi devin tulburi și conținutul, și temeiurile lor. De aici iau naștere slăbiciunea convingerilor și șubrezenia credinței, iar apoi înstrăinarea de ea și clătinarea în bătaia vânturilor tuturor învățăturilor mincinoase.

Această cale o străbate oricine dă dovadă de nepăsare față de cele dumnezeiești; și tot această cale o străbate și societatea atunci când în rânduielile sale începe să nu mai ia aminte la cerințele lui Dumnezeu. Atunci când cele dumnezeiești trec pe ultimul plan, în societate începe să se înstăpânească emanciparea față de cerințele lui Dumnezeu – în plan intelectual, moral și estetic -, iar secularizarea (slujirea duhului acestei vremi) în politică, obiceiuri, distracții, iar apoi în educație și în toate instituțiile. În ziua de azi, despre cele dumnezeiești nu  gândește, nu vorbește, nu scrie nimeni și nici măcar prin minte nu le trece oamenilor să le aibă în vedere în întreprinderile lor. Mai trebuie, atunci, să ne minunăm că învățăturile potrivnice credinței sunt primite în societate șă că societatea înclină către o necredință generală?

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an – Sf. Teofan Zăvorâtul. (Editura Sophia, Buc. 1999, colecția Părinți Ruși)

Read Full Post »

Older Posts »