Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘sufletul’

Smerește-te și să te consideri întotdeauna cauza răului.

Zis-a oarecare din bătrâni că, precum nu este cu putință a-și vedea cineva fața în apă tulbure, așa și sufletul, de nu se va curăți de gândurile străine, nu poate să se roage cu mintea”

În timpul călătoriei sale cu vaporul spre Sfântul Munte Athos, poetul Sandu Tudor s-a întâlnit cu negustorul grec Papaiani, care aproviziona cu mărfuri pe monahii athoniți.

„Acesta prin lucrare diavolească căuta să-l smintească, spunându-i că Athosul nu este nimic altceva decât sărăcie, sălbăticie și murdărie și că mai plăcută ar fi fost (mai mult…)

Read Full Post »

Mă doare sufletul de dor
În mine e un gol adânc
S-a dus surâsul zilelor
În toamnă pașii mei iar plâng.

Verde schimbat în purpuriu
Și adieri schimbate-n vânt,
Cu picături ce se preling
Venit-a toamna și în gând.

În gândul meu se zbat acum
Doar calde amintiri de dor,
Tot ce a fost mai frumos, mai bun,
Îmi deschide-al inimii zăvor.

Și stau privindu-mi sufletul (mai mult…)

Read Full Post »

 În adânc sufletul este o fortăreață de necucerit. Ajung până acolo haruri, tot felul de ajutoare, însă fortăreața rămâne necucerită, pentru că poarta se deschide doar pe dinăuntru. Și dacă nu se deschide pe dinăuntru, Harul lui Dumnezeu are delicatețea să nu forțeze. Altfel, n-ar mai fi Har! Ar fi altceva. Ar fi energie demonică. Harul are delicatețea, finețea să nu forțeze porți, ci să aștepte să facă prezența. Așteaptă ca poarta să se deschidă pe dinăuntru. Iar cheia o are cel care se află înăuntru (mai mult…)

Read Full Post »

Pot spune cu siguranță că în aceste stări, cum sunt complexele, au loc negreșit schimbări. Complexele și în general tulburările de natură psihologică, stările psihopatologice se manifestă în zona specială, unde sufletul conlucrează cu trupul. Prin moarte sufletul se desparte de trup, trupul se descompune în părțile din care a fost alcătuit, iar sufletul merge singur în locul care i s-a pregătit.

La înviere sufletul și trupul se vor uni din nou. După ce omul moare este imposibil ca aceste stări să dăinuie.

Depinde negreșit de (mai mult…)

Read Full Post »

Ce au izbutit oamenii astăzi…

Civilizația este bună, dar, ca să ajute, trebuie să se ,,civilizeze” și sufletul. Sfântul Cosma a spus: ,,De la cărturari va veni răul” (Pre- zicerea aceasta a Sf. Cosma Etolul se referă la cei învățați ce nu vor avea frica de Dumnezeu). Cu toate că știința a înaintat atât de mult și a făcut un progres atât de mare, chipurile ca să ajute lumea, fără să-și dea seama ea distruge lumea. Dumnezeu a lăsat pe om să-și facă de cap, pentru că nu Îl ascultă și astfel el își mănâncă sieși capul.

Omul se distruge singur prin cele (mai mult…)

Read Full Post »

Un om a murit subit.

Deodata L-a vazut pe Dumnezeu apropiindu-se de el, cu o valiza in mana si spunandu-i…

Fiul meu, e timpul sa mergem…

Omul L-a intrebat pe Dumnezeu:

De ce asa curand? Aveam atatea planuri…

Imi pare rau, fiule… dar acum este momentul plecarii tale.

– Dar uită-te! Ce ai in valiză? Ceea ce ți-a aparținut?

Ce mi-a apartinut? Vrei sa spui lucrurile mele, hainele, banii (mai mult…)

Read Full Post »

Când ai dispoziție să faci metanii, te împinge și diavolul să faci peste puterea ta – și dacă puterile tale sunt limitate, îți creează o stare nervoasă, pentru că nu-ți poți face ale tale, și în continuare îți creează neliniște cu o deznădejde ușoară la început, după care urmează… (mai mult…)

Read Full Post »

Diferența dintre noi și cei de altă credință. Cap. 9

După cum știți, pe lângă noi ortodocșii, mai sunt catolocii și protestanții. Catolicii și protestanții au în dogma lor Filioque, adică faptul că Sfântul Duh purcede și de la Fiul, nu numai de la Tatăl. Catolicii au primatul papal, adică pe papă care este infailibil, etc. Noi ortodocșii, nu acceptăm aceste dogme. Catolicii, iar protestanții și mai mult, afirmă că omul a fost creat de Dumnezeu direct de la început în straturi, adică având deasupra conștientul, apoi subconștientul și apoi inconștientul. Biserica Ortodoxă nu acceptă acest lucru.

După cum Dumnezeu este simplu și nu complex, tot așa l-a zidit și pe om. Dumnezeu l-a făcut pe om simplu. Înainte de cădere, omul nu avea ascunse în adâncurile lui beciuri întunecate. Întreaga lui existență era înaintea lui Dumnezeu și înaintea conștiinței sale goală și expusă. Toate erau curate și limpezi. Aceste straturi care-l tulbură pe om și cărora el nu le dă de capăt au fost create de păcat.  Vedem că Sfinții, care intră în acestă nevoință, cred în ajutorul lui Dumnezeu, au mereu harul lui Dumnezeu, nu dau niciodată înapoi, tocmai pentru că „ Este limpede că omul se poate sfinți!”. Îi vedem lucrând , nevoindu-se și străduindu-se neobosiți și doi ani, și cinci ani și zece ani, și treizeci de ani, și cincizeci de ani. Dacă-i citește cineva pe Părinții neptici găsește în operele lor multe asemenea lucruri.

Vine ceasul binecuvântat în care Sfântul – acel ascet, acel om al lui Dumnezeu, care a luat lucrurile în serios, nu cum le luăm noi – este cu totul conștient, adică întreg sufletul lui este conștient. Nu are subconștient, inconștient, pivnițe întunecoase, trăiri înăbușite, stări necontrolate sau autonomie ale subconștientului și ale inconștientului. De aceea Sfântul orice ar spune este sfânt, orice ar face este sfânt, oricum s-ar purta lucrarea lui este sfântă, întreaga lui este sfântă.

„SUFLETUL MEU, TEMNIȚA MEA” – Arh. simeon Kraiopolous, Ed. Bizantină – 2009

Read Full Post »