Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘transcedent’

Inima omului-centru de sinteză și taină a vieții.

,,Problema inimii este pasionantă, tulburătoare și neelucidată de cunoașterea umană. Filocaliile subliniează acest caracter de taină al inmii omenești, ca de altfel a întregii vieți omenești și al omului însuși. Obiectul analizei acestei literaturi duhovnicești sunt adâncurile și abisurile vieții sufletești și religioase, legate de mister. Taina omului este, în ultima analiză, taina inimii sale și a bogatului ei univers”.

În antropologia creștină ascetică, inima este sinteza și centrul ființei umane, a funcțiilor și facultățiilor spirituale omenești. Adâncul ei, consideră Sfântul Marcu Ascetul, este mintea, tronul sau locul în care Se sălășuiește prin Botez, Hristos Domnul și Duhul Sfânt. Inima iarăși este numită de acești părinți: ,,centrul nostru cel dinlăuntru”, spre deosebire sau în contrast cu ,,omul cel dinafară”, care este trupul”.

,,Inima exprimă în sinteza filocalică, întreaga ființă umană. Fie că vor să delimiteze o funcție a aparatului psihic uman, fie că vor să definească global constituția omenească, Părinții filocalici o numesc ,,inimă”.

Dacă până la părinții Isihaști, accentul cădea pe rolul inimii de sediu al sentimentelor și al voinței sau cel mult de organ al unei cunoașteri imperfecte, isihasmul asociază inima cu noțiuni teologice înalte precum ,,chip al lui Dumnezeu”, loc al îndumnezeirii”

Fiind de natură spirituală, inima se află la hotarul dintre Dumnezeu și noi”. ,,Inima devine în spiritualitatea răsăriteană, loc al sinelui uman, al e-ului, dar nu izolat, solidar, autarhic, ci al sinelui ca facultate sintetizatoare a întregului dinamism uman, legat de transcendent”. (va urma…)

GÂNDURILE BUNE ÎN VIAȚA CREȘTINULUI ORTODOX
VIAȚA CA O PRĂZNUIRE DUHOVNICEASCĂ – Editura Panaghia 2005

Reclame

Read Full Post »