“Mi s-a întâmplat să întâlnesc şi să aud vorbind oameni, care se refereau perfid, cu o bucurie răutăcioasă la nişte „pete” din viaţa şi activitatea unor oameni de seamă şi chiar sfinţi şi care, pentru acele „pete” reale sau închipuite, defăimau toată viaţa acelor persoane, zicând de ele că ar fi fost făţarnice sau chiar că s-ar fi lepădat de Dumnezeu.
Ei sunt gata să-şi susţină afirmaţiile cu fapte, numai că şi acestea sunt tot atât de obscure şi de îndoielnice ca şi obscurul, suspectul şi vicleanul lor suflet, care, cu o „pată” a altuia, păcat sau slăbiciune, vor să-şi asigure o falsă justificare propriilor lor fapte reprobabile.
Prin acestea însă nu se pot scuza nicicum, ci dimpotrivă, îşi aduc o şi mai mare osândă, fiindcă „văd paiul din ochiul fratelui” şi îl judecă, dar „bârna din ochiul lor – da, o ditamai bârnă – nu o iau în seamă” (cf. Matei 7, 3).
Zice: acest părinte sau acesta s-a făcut vinovat de cutare sau cutare păcat. Ei, şi ce? E om, şi nu este om care să nu greşească. „Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi” (1 Ioan 1, 8).
Eşti tu, oare, fără de păcat? Dacă nu eşti, de ce arunci în fratele tău cu piatra osândirii?
Dacă aş începe să-ţi caut viaţa, „la bani mărunţi”, raportând-o la cuvântul lui Dumnezeu, ţi-aş putea condamna şi eu păcatele, multe şi grele, cu propriile tale cuvinte.
Aş putea să te învinuiesc de trufie, de îngâmfare, de necredinţă, de iubire de agonisire, de desfrânare, de tâlcuire anapoda a cuvântului lui Dumnezeu şi a poruncilor Sale, de răceală în credinţă şi de câte altele. Ţi-aş găsi, poate, nu o singură „pată”, ci întreg trupul tău devenit o imensă pată neagră, fiindcă ochiul minţii tale este viclean.
Cât de mult mă scârbeşte această drăcească satisfacţie de păcatul altuia, această infernală strădanie de a demonstra păcatele, adevărate sau închipuite, ale omului! Şi când te gândeşti că cei cărora le place să se ocupe de aşa ceva îndrăznesc să susţină că o fac din respect şi că încearcă, prin toate mijloacele să îndeplinească porunca lui Dumnezeu despre iubirea aproapelui! Despre ce iubire poate fi vorba când cauţi cu orice preţ să vezi şi să găseşti chiar şi la oamenii de seamă şi la sfinţi pete negre şi când, pentru un singur păcat, cauţi să le ponegreşti toată viaţa, refuzând să li-l treci cu vederea, chiar şi atunci când ar fi cazul.
Uitat-aţi oare că dragostea „toate le rabdă” (1 Corinteni 13, 7)? Ce rău imens fac lor înşile şi altora aceşti viermi moralizatori! Ei fac să se surpe în conştiinţa multora respectul legitim faţă de anumite persoane, să li se întunece prestigiul, să nu mai poată fi luaţi drept exemplu de urmat, agită spiritele cu gând de osândă, îşi fac rău lor înşile, luând de la diavolul otrava judecării aproapelui.
Frate! „Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere să-l facă, să stea” (Romani 14, 4)”.
Sfantul Ioan de Kronstadt – “Viata mea in Hristos”
Adesea auzim în jurul nostru oameni care caută tot timpul pricină celorlalți, trăim un veac al criticismului, un veac în care vedem orice și oriunde la cei de lângă noi dar la noi înșine nu ne uităm niciodată cu același zel. Judecarea preoților este o modă, a devenit o patimă a lumii moderne, manipulată cu multă dibăcie de cei ce vor să distrugă cu desăvârșire factorii moralizatori ai societății și încercând prin aceasta subjugarea omului sub povața diavolului. Celui judecat i se face un bine însă cel ce judecă și hulește și împrăștie venin în toate părțile, va avea mult de suferit în viață.
imi spun uneori ca trebuie sa invatam sa traim. ar fi bine daca ne/am naste cu un instructaj facut. pentru ca 1. daca nu spui omului ce are de indreptat e rau, 2. daca/i spui, poate nu ai tonul potrivit sau nu vrea el sa invete de la tine si atunci il pierzi de prieten, 3. daca spui si n/ai dreptate, daca ai spus frumos, te corecteaza frumos, daca ai spus urat, iti da peste nas… Cred ca e nevoie de prietenie pentru a colabora.
multumesc pentru materialele frumoase.
Doamne ajuta!
Este un lant al slabiciunilor! Daca am avea parinti credinciosi si ne-ar invata de mici credinta si mai ales sa-L cunoastem pe Dumnezeu – lucrurile ar sta altfel. Daca am fi apropiati de Sfanta Biserica (cea adevarata) am sti tot ce trebuie ca sa mergem pe calea mantuirii.
Ca sa nu judecam pe aproapele trebuie sa avem iubire fata de el. Atunci mustrarea se va face dupa cuvantul sf apostol Pavel, in duhul blandetii si al compasiunii!
Dar e mult de vorbit pe aceasta tema!
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
[…] sursa: Cristian Stavriu […]
Frate drag, mi-a plăcut mult articolul dv. și subscriu cuvintelor dv.
Atunci cînd judecăm pe altul trebuie să fie sub formă de mustrare în dragoste, caldă, care să caute binele celuilalt și să-l ridice și să-l zidească, nicidecum judecata noastră să ucidă.
Multumesc Andrei!
Daca ti-a placut aici, te astept si pe viitor!
Oamenii nu au nevoie de judecata ci de intelegere si compasiune. Atunci cand iubesti pe semenii tai ei simt asta si primesc mustrarea fara suparare. Din pacate sunt si oameni mandri care nu primesc nici-un fel de mustrare, dar aceasta este o alta discutie. Chiar daca din mandrie nu primeste un sfat, o mustrare blanda, totusi simte duhul cu care s-a facut aceasta, simte daca ai in tine dorinta de impunere sau dragoste crestina.
Merge vorba ca mustrarea invinge dar nu convinge! Uneori prin impunere putem invinge prin mustrare dar in inima celuilalt nu s-a sadit gandul cel bun al schimbarii!
Oamenii actioneaza pe baza unor intelegeri si asta conteaza cel mai mult caci astazi mai mult ca oricand oamenii inteleg atat de diferit pe Dumnezeu, problemele vietii, lupta duhovniceasca. Din pacate nu mai exista o marturisire unitara a lucrurilor si de aceea este un haos. E important care este modul de viata al fiecaruia, felul in care isi cheltuie timpul, ce surse de informare are si mai mult decat orice cat de mult si sincer sa se roage ca sa dobandeasca discernerea si duhul deosebirii duhurilor!
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
[…] sa citesti aici – la sursa … LikeFi primul căruia să-i placă acest […]
[…] (Preluat de pe https://cristianstavriu.wordpress.com) […]