M-am tot gândit la sfârșitul anului 2009 să postez câteva gânduri, o concluzie a ceea ce s-a petrecut împrejurul meu. O mulțime de gânduri aș fi vrut să aștern pe hârtie dar fiind atât de multe și de profunde – m-am lăsat păgubaș. Același lucru am vrut să fac și cu ocazia noului an 2010, am avut o sumedenie de gânduri și de idei pe care aș fi vrut să le aștern pe hârtie, numai că și de data aceasta am renunțat.
Am simțit nevoia să stau cât mai distant de calculator și de internet și de „tot ceea ce este nou”.
Am simțit nevoia să mă limpezesc, să cuget și la altceva să ies un pic din ritmul alert pe care ti-l provoacă internetul.
De data aceasta însă m-am hotărât să scriu câteva rânduri deși până să mă așez în fața calculatorului nu am plănuit nimic.
Înainte de toate vreau să mulțumesc tuturor acelora care m-au susținut în activitatea pe anul care tocmai s-a încheiat, tuturor acelora care m-ai încurajat și mai ales acelora care s-au rugat pentru mine și întreaga lume.
Cu ocazia concediului de iarnă am avut binecuvântatul prilej de a liniști un pic sufletul meu. M-am tot gândit la ceea ce am greșit, la momentele de cumpănă și la toate situațiile grele prin care am trecut. Am putut face un „bilanț” , o evaluare a stării mele duhovnicești.
Pentru anul care deja a început nu mi-a rămas decât să mă gândesc la noi strategii, la noi lupte, la noi înfruntări pe câmpul de luptă al vieții pentru a deveni mai bun, mai plăcut lui Dumnezeu, mai smerit, mai ascultător, mai înțelegător.
Anul acesta prin multitudinea de mesaje și noi legături cu o sumedenie de oameni prin intermediul internetu-ului și al blogului am priceput lucruri pe care înainte nu le deslușeam așa.
Am înțeles că indiferent cât de multe lucruri facem în viața noastră, dacă acestea nu aduc o îmbunătățire a vieții duhovnicești – sunt zadarnice. Am priceput că multitudinea de blagoslovenii lăsate nouă de Bunul Dumnezeu sunt doar mijloace pentru a deveni plăcuți Lui.
Suntem chemați să dobândim Roada Duhului Sfânt pentru a ne mântui sufletele.
Peste tot lumea se plânge de starea lumii și de tot ce se petrece astăzi, toți suntem nemulțumiți, triști și uneori deznădăjduiți pentru că mergerea lucrurilor este spre mai rău. Dar am înțeles că această lume nu se va schimba dacă noi nu ne vom schimba. Este absolut imposibil ca lumea să se schimbe în jurul nostru de la sine. Noi suntem lumea, noi suntem aceia care facem parte din ea, și în măsura în care ne vom schimba noi, se va schimba fața lumii chiar în jurul nostru.
Este un exercițiu greu – schimbarea. Cere jertfa sinelui, cere trezvie (treaz și viu în același timp), cere mai ales îndelunga-răbdare, cere înțelegerea lucrurilor și așa mai departe.
Fiecare dintre noi trebuie să înțeleagă că nimic din toate acestea nu se pot face fără ajutor de sus – spovedania și căința (botezul lacrimilor), rugăciunile, toate sfintele taine, faptele bune șamd.
Bunul Dumnezeu să ne ajute pe toți să punem rânduială vieții noastre cu ajutorul lui Dumnezeu și cu al duhovnicului pentru a izbuti pe calea binelui.
Cristian Stavriu's Ortodox Blog 