Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Cuviosul Porfirie Bairaktaris’ Category

Cuv. Porfirie

Să avem în sufletul nostru sfințenie și iubire

Omul are asemenea puteri, încât poate răspândi în jurul său binele sau răul. Aceste lucruri sunt foarte subțiri. Este nevoie de multă băgare de seamă. Trebuie să vedem întru bunătate fiecare lucru. Nimic rău să nu gândim despre ceilalți. Chiar și o privire, chiar și un suspin lucrează asupra semenilor noștri. Până și cea mai mică răzvrătire face rău. Să avem în sufletul nostru sfințenie și iubire, pe acestea să le răspândim la rându-ne. Să fim cu luare aminte să nu ne aprindem din pricina oamenilor care ne vatămă; numai să ne rugăm pentru ei cu iubire (mai mult…)

Read Full Post »

Cuviosul Porfirie


Dumnezeu vrea să-i călăuzim pe copii la smerenie. Este nevoie de luare aminte atunci când îi îmbărbătați pe copii. Copilului nu trebuie să-i spui: „Tu vei izbuti, tu ești important, ești tânăr, ești curajos, ești desăvârșit!…” Nu-l folosiți astfel pe copil. Puteți însă să spuneți să facă rugăciune. Să-i spuneți:
Cum sa invatam pe copii nostri sa se roage lui Dumnezeu?

Read Full Post »

Domnul Însuși ne va învăța rugăciunea. Nu o vom învăța singuri, și nimeni altcineva nu va putea să ne învețe. Să nu spunem: ,,Am făcut atâtea metanii, m-am asigurat acum de har”, ci să căutăm să strălucească înlăuntrul nostru lumina cea nestricăcioasă a cunoașterii dumnezeiești, și să se deschidă ochii noștri cei duhovnicești, spre a înțelege dumnezeieștile Lui cuvinte.

Avem, de pildă, un aparat de radio. Când avem, să zicem, antena lui întoarsă către postul 1, pentru care există mai multe emițătoare, atunci emisiunea se aude mai bine. Pe postul 2, care nu are (mai mult…)

Read Full Post »

Sa fii bun si ascultator. Sa ai rabdare cu ceilalti, sa nu te necajesti, sa nu fii prea sensibil, sa fii destoinic in munca ta.

Sa nu vorbesti la serviciu prea mult despre lucruri religioase, daca nu esti intrebat.

Sa fii un exemplu demn de urmat, in drumul spre Hristos.

Sa mergi la (mai mult…)

Read Full Post »

Sa spui mereu adevarul. Sa faci totul cu calm. Sa te rogi pentru a deveni mai bun.”

“Sa faceti mereu binele, fiindca altminteri e vai de voi!”

“Si desi de mic copil faceam multe pacate, cand m-am reintors in lume am continuat a face pacate, care pana astazi s-au inmultit foarte mult. Lumea insa m-a luat de bun si toti striga ca sunt sfant. Eu insa simt ca sunt cel mai pacatos om din lume.”

“Astazi oamenii (mai mult…)

Read Full Post »

-Părinte, iau deseori medicamente, pe când sfinția voastră nici cafea nu beți.

Ți-am mai spus și altă dată. Când creștinul se predă pe sine, cu încredere, Domnului, El îi va liniști organele interne și această liniștire va avea ca rezultat funcționarea normală a organelor și a glandelor, adică sănătatea nesupărată de (mai mult…)

Read Full Post »

Este un lucru rau. Si raul incepe prin ganduri rele. Cand te amarasti si te indignezi, fie doar cu gandul, iti strici atmosfera duhovniceasca. Impiedici Sfantul Duh sa lucreze si ingadui diavolului sa mareasca raul… citeste mai departe: Porfirie Bairaktaris

Read Full Post »

Lasă-ți boala în voia lui Dumnezeu!

Cu ocazia altei întâlniri, m-a ajutat să-i pricep vorbele în felul următor:

-Știi ce să faci când ești bolnav? Să te rogi Domnului să-ți ierte păcatele. Iar Domnul, pentru că L-ai rugat cu durere și cu smerenie, îți va ierta păcatele și-ți va tămădui și trupul. Dar bagă de seamă să nu spui ,,Doamne, iartă-mi păcatele!” pe de o parte, iar, pe de alta, să ai în minte vindecarea ta trupească, pentru că o astfel de rugăciune nu va avea nici un efect.

Când te rogi, dă (mai mult…)

Read Full Post »

– Eram un grup de vreo şase-şapte prieteni – pe atunci, toţi necăsătoriţi – şi şedeam, într-o seară, sub un molid, ascultându-l pe Părintele Porfirie:

– Să nu vă mai chinuie problema alegerii între căsătorie şi celibat.

Uneori, vor veni zile în care veţi simţi dorinţe sufleteşti şi trupeşti pentru căsătorie, iar alte zile în care aceste dorinţe vor scădea în intensitate, pentru că veţi avea dorinţe dumnezeieşti, mai presus de căsătorie.

Când vor veni ispitele trupeşti, nu încercaţi să le alungaţi cu violenţă (mai mult…)

Read Full Post »

-Dacă într-o zi, începu Bătrânul, mergi liniștit pe drum și-l vezi pe fratele tău mergând și el liniștit pe drum și, dintr-o dată, apare un om rău cu un cuțit în mână, care se repede asupra fratelui, îl lovește și-l lasă jos plin de sânge, ce simți tu față de acel frate, milă sau furie?

Mirat, am întrebat și eu, la rândul meu:

-Cum aș putea să simt furie față de frate, care a căzut victimă răufăcătorului?

Cu siguranță că mi-ar fi (mai mult…)

Read Full Post »

Odată, fiind Bătrânul cu un vizitator, i-a spus că vede ceva rău făcut de el în viața sa. Acesta răspunse că nu simțea vreo mustrare de conștiință; de treizeci de ani trăia la Atena, unde avea un magazin, și era un negustor cinstit. Omul nu-și amintea să fi făcut vreodată ceva rău.

-N-ai făcut nimic rău în satul tău? L-a întrebat Părintele.

-Nu, a răspuns el, suntem o familie bogată. Tatăl meu a murit și mi-a lăsat mie întreaga avere. Și, ca să mă înțelegeți că sunt un om bun, să vă dau un exemplu: odată, gestionarul mi-a furat o sumă de bani (mai mult…)

Read Full Post »

Luându-mă de mână și ținându-mă strâns, Părintele Porfirie mi-a zis:
-Părinte Athanasie, acum sunt orb, ochii mei trupești nu mai văd – am cancer la hipofiză, dar ochii cei duhovnicești văd destul de bine. Înainte să pleci, vreau să-mi spui ce crede Părintele Emilianos al nostru despre 666 și antihrist!
Era imediat după catastrofa de la Cernobâl. Lumea era tulburată; zilnic, oamenii veneau cu zecile întrebau înspăimântați ce va fi, dacă va veni antihristul și-i va însemna 666.
I-am răspuns:
-Părintele Emilianos ne-a sfătuit alaltăieri, la o adunare, să (mai mult…)

Read Full Post »

Părintele se simțea una cu păcătoșii!

Indiferent ce se întâmpla, Bătrânul rămânea același Părinte pașnic, dulce, îngăduitor cu căderile oamenilor, căci cunoștea pe deplin tainele luptei duhovnicești.

Nu se lăsa prins în capcanele diavolului, care aplica, fără încetare, în variante ,,modernizate”, metoda ,,Dezbină și împărățește”.

Nu se despărțea niciodată pe sine de păcătoși, simțindu-se, în chip firesc, una cu toți creștinii, în trupul întreg al Bisericii. Viața lui era o trăire a apostolescului:

,,Cine este slab și eu să nu fiu slab? Cine se smintește și eu să nu ard?”

Pe cât de tare respingea păcatul, pe atât de mult îi iubea, fără părtinire, pe toți păcătoșii (mai mult…)

Read Full Post »

Mi-a zis Bătrânul într-o zi:

-Creștinul trebuie să se ferească de habotnicie bolnavă, adică atât de sentimentul superiorității pentru virtuțile  sale, cât și de cel al inferiorității pentru păcătoșenia Lui. Una este complexul de inferioritate și cu totul altceva, melancolia. A venit odată la mine un medic psihiatru și  început să condamne creștinismul pentru că, zicea el, creează complexe de vinovăție și melancolie. I-am răspuns: ,,Sunt de acord că unii creștini, din pricina greșelilor prorprii sau ale altora, sunt prinși în capcana complexului de vinovăție, dar (mai mult…)

Read Full Post »

Vă voi povesti un fapt ce arată măreția sufletului Părintelui Porfirie.

Cu mulți ani în urmă, înainte de Bobotează, Părintele s-a dus, ca de obicei, cu agheasmă pe la case. Luându-le pe fiecare la rând, a intrat într-una fără să știe că era o casă de toleranță. Când a început să cânte ,,Mântuiește, Doamne, poporul Tău…” și să stropească cu agheazmă, proprietara i-a zis:

-Nu, nu, ele nu pot săruta crucea!

Părintele i-a răspuns:

-Nu știu dacă ele nu pot săruta crucea sau tu ești cea care nu poți (mai mult…)

Read Full Post »

-Unii monahi cer iertare, se spovedesc, dar înlăuntrul lor păstrează aversiune față de alții. În felul acesta , Harul lui Dumnezeu nu Se pogoară. Am avut aici un vecin, un meșter care făcea diferite munci pentru că era plătit. Nu știu cum s-a întâmplat, dar a început să se ia la harță și să se înjure (mai mult…)

Read Full Post »

Când îi spuneam adesea: ,,Bunicuțule, binecuvântați-mă să vă semăn pe cât de mult posibil!” nu mă judeca greșit, ci făcea semnul crucii asupra mea și-mi răspundea:

Să te rogi și să iubești pe Dumnezeu și pe oameni. Nu vezi câte împlinește iubirea lui Hristos?

Să nu te întrebi în sinea ta dacă ceilalți te iubesc. Dacă tu îi vei iubi primul, și ei te vor iubi înapoi la fel de mult.

O doamnă se plângea Părintelui că nimeni nu o iubește – nici soțul, nici colegii de serviciu, nici prietenii, nici copiii. Și se plângea neâncetat (mai mult…)

Read Full Post »

Un priten mi-a mărturisit că suferea din cauza purtării aspre a șefilor săi. Acest lucru amenința să-l umilească și să dea impresii gerșite despre caracterul său. Bătrânul l-a primit, a pus lucrurile la punct și i-a făcut o radiografie sufletească foarte corectă:

-Ești bun, sensibil, pașnic, ești mielul lui Dumnezeu. Dar, când cei din jur se poartă aspru cu tine, ripostezi înlăuntrul tău și, atunci, ei te judecă greșit și nu te înțeleg. În schimb, când te iau cu binișorul, ești capabil de lucruri atât de bune, încât toți rămân surprinși. Oamenii care te-au judecat greșit și te-au rănit nu cunosc fabula aceea veche cu (mai mult…)

Read Full Post »

Șovăiam mereu să primesc daruri, chiar și din partea unor prieteni, pe care, astfel, îi supăram, fără să vreau. Părintele ,,văzu” această slăbiciune a mea, în spatele căreia, deși ,,idealizată”, se ascundea mândria, și vru să mă scape de ea. Eu nu-i vorbisem niciodată despre această problemă. Odată, îmi spuse brusc:

-Când ți se oferă ceva din iubire, trebuie să primești.

Intervenția Bătrânului, directă și cu țintă precisă, mi-a readus în minte niște vorbe ce mă impesionaseră (mai mult…)

Read Full Post »

Într-o altă zi, l-am întrebat pe Bătrânul cum trebuie să fie iubirea noastră față de Dumnezeu și el mi-a răspuns:

-Copilul, meu iubirea noastră pentru Dumnezeu trebuie să fie foarte mare, nerisipită în alte lucruri. Să-ți dau un exemplu. Omul parcă are înlăuntrul său o baterie încărcată cu o anumită energie. Când irosește această energie în alte lucruri străine de iubirea față de Dumnezeu, ce mai rămâne pentru El e foarte puțin, ba adesea aproape (mai mult…)

Read Full Post »

Iubește-i pe toți! Iubirea bătrânului nu cunoștea margini. Ea se revărsa asupra tuturor fiiilor lui Dumnezeu, prieteni și dușmani. Îmi spunea:

-Iubirea noastră pentru prieteni este adesea amestecată cu lucruri străine – interesul, răsplata, slava deșartă, slăbiciunea sentimentală, simpatia pătimașă, – în timp ce iubirea pentru dușmani este curată.

Alteori, îmi zicea (mai mult…)

Read Full Post »

Să ne ținem departe de invidia care îl înghite cu totul pe om. Din invidie, o călugăriță își închipuia că alta ar fia avut ceva cu duhovnicul, și spunea asta ca și cum ar fi fost vorba de ceva real. Toate se întâmplă în omul pizmaș. Eu însumi le-am trăit. Oamenii erau buni și veneau să se spovedească și-mi povesteau multe, cu sinceritate (mai mult…)

Read Full Post »

Cuviosul Porfirie
Cuviosul Porfirie

Când ne rugăm pentru ceilalți, să spunem „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”!  –  Partea a-II-a

Voi sunteți necăjiți atunci când celalți nu sunt buni, în vreme ce ar trebui să vă dăruiți rugăciunii, ca să se împlinească ceea ce dorim prin harul lui Dumnezeu.Voi vă faceți cunoscuți prin  înțelepciunea voastră, dar asta nu-i chiar așa de bine.

Citeste in continuare aici: Taina rugaciunii trebuie cunoscuta si traita in adevar ! – P. Porfirie Bairaktaris

Read Full Post »

Cuviosul Porfirie
Cuviosul Porfirie

Când ne rugăm pentru aproapele, să zicem „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă”! 

Să ne rugăm pentru Biserică, pentru lume, pentru toți. Toată creștinătatea se află înlăuntrul rugăciunii. Dacă vă rugați numai pentru voi, asta ascunde interes. Pe când, dacă vă rugați pentru Biserică, înlăuntrul Bisericii sunteți și voi. În Biserică este Hristos unit cu Biserica, dar și cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Sfânta Treime și Biserica sunt una. Citește în continuare articolul pe acest portal crestin ortodox catehetica.ro Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma pe mine pacatosul!

Read Full Post »

Cuviosul Porfirie
Cuviosul Porfirie

Spune înțeleptul  Solomon că Hristos Se lasă găsit celor  ce nu-l ispitesc pe El ( Înț. Lui Sol. 1, 2 ).  „Ispititorii” lui Dumnezeu sunt cei ce se îndoiesc, ezită sau, încă și mai rău, se împotrivesc atotputerniciei și înțelepciunii Lui. Sufletul nostru nu trebuie să se împotrivească, zicând „ de ce a făcut Dumnezeu asta așa, de ce pe cealaltă altfel, nu putea să facă altcumva? ” Toate acestea dovedesc o micime de suflet și o împotrivire lăuntrică. Ele arată părerea înaltă ce-o avem despre noi înșine, mândria și marea noastră iubire de sine. Aceste „de ce ”-uri îl chinuiesc mult pe om, dând naștere la ceea ce lumea numește „ complexe ”; de pildă, „ de ce să fiu foarte înaltă? ”, sau, invers, „foarte scund ?”. Și se roagă cineva, și face privegheri, dar se împlinește tocmai contrariul. Și suferă și se răzvrătește fără folos. În vreme ce cu Hristos, cu harul, toate pleacă. Există acest „ceva” în adânc, adică „ de ce” –ul, dar harul lui Dumnezeu îl adumbrește pe om și, deși rădăcina este un complex, la suprafață răsare un trandafir cu flori frumoase și,cu cât este udat cu credință, cu iubire, cu răbdare, cu smerenie, cu atâta încetează să aibă putere răul, încetează să existe; adică nu dispare, dar se veștejește. Cu cât nu este udat trandafirul, se veștejește, se usucă, se pierde, și îndată răsar spinii.

Însă nu numai împotrivirea și „de ce”-ul  arată că Îl ispitim pe Dumnezeu. Îl ispitim pe Dumnezeu și când cerem ceva de la El, dar viața noastră este departe de Dumnezeu.

Îl ispitim când cerem ceva, dar viața noastră nu este potrivită cu voia Lui – adică e plină de lucruri potrivnice lui Dumnezeu; pe de-o parte – chinuri, frământări, iar pe cealaltă – Îl rugăm.

Read Full Post »

Cuviosul Porfirie
Cuviosul Porfirie

Religia noastră noastră este desăvârșită, adânc filosoficească. Lucru simplu este și cel mai de preț. În viața duhovnicească să vă luptați simplu, lin, fără siluire. Sufletul se sfințește și se curățește prin studiul cuvintelor Părinților, prin învățarea psalmilor, a vieților sfinților, a psaltichiei, a rugăciunii.

Dăruiți-vă, așadar, lucrurilor duhovnicești, și lăsați-le pe toate celelalte. La slujirea lui Dumnezeu putem ajunge ușor, fără chinuială. Sunt două căi de a ajunge la Dumnezeu: cea crâncenă și istovitoare, cu sălbaticele năvăliri împotriva răului, și cea ușoară, prin iubire. Există mulți care au ales calea cea anevoioasă și „ au dat sânge, ca să ia Duh”, până ce au ajuns (mai mult…)

Read Full Post »

Cuv. Porfirie
Cuv. Porfirie

Toate se fac prin rugăciune, tăcere și iubire. V-ați dat seama de roadele rugăciunii? Iubire în rugăciune, iubire în Hristos. Aceasta folosește într-adevăr. Cu cât veți iubi pe copii cu iubire omenească – și aceasta este adeseori patologică – cu atât se vor încurca mai mult, cu atât purtarea lor va fi mai rea. Însă, când iubirea dintre voi și către copii va fi creștină și sfântă, atunci nu veți întâmpina nici o greutate. Sfințenia părinților îi mântuiește pe copii. Pentru ca asta să se întâmple, trebuie ca harul Dumnezeiesc să lucreze în sufletele părinților. Nimeni nu se sfințește de unul singur. Același har dumnezeiesc va lumina, va încălzi și va da viață mai apoi sufletelor copiilor.

De multe ori telefonează și din străinătate și mă întreabă despre copii lor și despre alte lucruri.

Astăzi, de pildă, m-a sunat o mamă din Milano și m-a întrebat  cum să se poarte cu copiii ei. I-am spus:

„ Să te rogi, atunci când trebuie, să le vorbești copiilor cu iubire. Mai mult să te rogi, și mai puține cuvinte să le spui celorlalți.”  Să nu devenim stânjenitori ci să ne rugăm tainic și apoi să vorbim, iar Dumnezeu ne va încredința lăuntric dacă este primit de ceilalți cuvântul nostru. Dacă nu-i primit, nu mai vorbim. Ne vom ruga, numai în taină. Căci și prin a vorbi devenim stânjenitori și-i  facem pe ceilalți să se împotrivească, și câteodată să se răzvrătească. De aceea este  mai bine să le spună cineva în chip tainic, în inima celorlalți, prin rugăciune tainică, decât în urechile lor.

Ascultă-mă: să te rogi, și apoi să vorbești. Așa să faci copiilor tăi. Dacă le dai necontenit sfaturi, o să devii plictisitoare, și când vor crește, vor simți un fel de apăsare.

Să, preferi , deci, rugăciunea. Să le vorbești prin rugăciune. Să le spui pe toate lui Dumnezeu, iar Dumnezeu le va pune înlăuntrul lor. Adică, nu trebuie să-i sfătuiești pe copii tăi așa, cu glas  tare, pe care să-l audă cu urechile lor. Poți s-o  faci și pe asta, dar înainte de toate trebuie să-I vorbești de copii tăi lui Dumnezeu. Să spui: „ Doamne Iisuse Hristoase, luminează-mi copilașii. Eu Ție Ți-i încredințez. Tu mi i-ai dat, dar eu sunt neputincioasă, nu pot să-i pun pe cale. Pentru aceasta , Te rog, luminează-i”. Și Dumnezeu le va vorbi, iar ei vor spune: „ Oh, nu trebuia să o necăjesc pe mama cu ce-am făcut!” Și aceasta, cu harul lui Dumnezeu, va ieși dinlăuntrul lor.”

Acesta este lucrul desăvârșit. Mama să-I vorbească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu să-i vorbească copilului. Dacă nu se face asta, atunci spui, spui, spui… totul „ în ureche”; la sfârșit devine un  soi de asuprire. Și, când copilul crește, începe să se împotrivească, adică să se răzbune într-un fel pe mama și pe tata, care l-au asuprit. În vreme ce unul este lucrul desăvârșit: să grăiască iubirea cea în Hristos și sfințenia tatălui și a  mamei. Iradierea  sfințeniei și nu cea a omeneștii  strădanii îi face bine pe copii.

Când copiii sunt răniți și traumatizați de vreun lucru grav, să nu vă mirați că se împotrivesc și vorbesc  urât. De fapt, nu vor asta, dar nu pot face altfel în clipele  grele. Apoi se pocăiesc.

Însă, dacă voi vă enervați și o să vă mâniați, deveniți una cu cel viclean, iar acela își bate joc de toți.

„Ne vorbește părintele Porfirie” – Editura Egumenița 2008

Read Full Post »

Să avem iubire, blândețe și pace. Astfel îl ajutăm pe semenul nostru, atunci când este stăpânit de rău. Exemplul strălucește tainic, nu numai când celălalt este prezent, ci și când lipsește. Să ne luptăm să răspândim buna noastră dispoziție. Chiar și atunci când spunem cuvinte despre viața celuilalt, pe care n-o încuviințăm, el își dă seama și ne îndepărtăm de dânsul. În vreme ce dacă suntem milostivi și îl iertăm, îl influiențăm chiar dacă nu ne vede.

Să nu ne luăm la ceartă cu cei hulitori, potrivnici lui Dumnezeu, prigonitori ș.a. Răzvrătirea face rău. Să urâm cuvintele și răutatea lor, însă pe omul care le-a rostit să nu-l urâm, nici să ne răzvrătim împotriva lui. Să ne rugăm pentru el. Creștinul are dragoste și noblețe, și se poartă pe măsură.

Precum un ascet fără să-l vadă cineva, folosește întreaga lume, căci valul rugăciunii sale îl înrăurește pe celălalt, împărtășește lumii Duhul Sfânt, tot astfel și voi să vă răspândiți iubirea, fără să așteptați răsplată, cu iubire, răbdare, zâmbet

Iubirea trebuie să fie sinceră. Și numai iubirea lui Dumnezeu este iubire sinceră. Persoanei care ne obosește și ne îngreuiază, iubirea trebuie să i se dăruiească în chip lin, fără ca celălalt să-și dea seama că ne străduim  să-l iubim. Și să nu ne manifestăm mult în afară, că atunci îl facem să se împotrivească. Tăcerea mîntuiește din toate relele. Înfrânarea limbii este mare lucru! În chip tainic, tăcerea iradiază către aproapele. Să vă povestesc o întâmplare.

O monahie, care ținea mult la rânduială, a spus Bătrânului ei:

-Cutare soră ne tulbură mănăstirea cu greutățiile și felul ei de a fi. N-o putem răbda.

Și Bătrânul a răspuns:

Tu ești mai rea decât ea!

La început, monahia s-a mirat și s-a împotrivit, dar după lămuririle Bătrânului a înțeles și a fost foarte mulțumită. Adică, Bătrânul i-a zis:

-În vreme ce pe ea o stăpânește duhul cel rău și se poartă urât, acela te stăpânește și pe tine, care chipurile ești într-o stare mai bună, și-și bate joc d amândouă. Sora aceea ajunge în acea stare fără să vrea,dar și tu, prin  împotrivirea ta și prin lipsa iubirii, faci  același lucru.

Astfel că nici pe ea nu o folosești, iar pe tine te vatămi.

„Ne vorbește părintele Porfirie” – Editura Egumenița 2008

Read Full Post »