A fost odată un cizmar sărac care era mereu vesel. Părea aşa de fericit, încât de dimineaţă până seara cânta de bucurie. Mereu se adunau mulţi copii la fereastra casei sale şi-l ascultau cu atenţie. Uneori se adunau şi păsărelele ca să-l asculte. Lângă el locuia un bogat. Acesta nu dormea toată noaptea, căci mereu îşi număra galbenii. Abia dimineaţa se ducea la culcare. Ziua însă nu putea să doarmă pentru că-l auzea pe cizmar cântând și invidia îl nimicea deoarece nu-și putea inchipui cum un sărăntoc poate fi vessel.
Într-o zi îi veni o idee, un gând viclean îi şopti la ureche cum să-l facă pe cizmar să nu mai cânte. Îl invită la el şi, spre marea sa surprindere, îi dărui săracului o pungă cu galbeni. Când cizmarul ajunse acasă, deschise punga. Niciodată nu văzuse atâţia galbeni. Începu să-i numere cu grijă, iar copiii priveau cu atenţie la el. Erau aşa de mulţi încât cizmarului îi era frică acum să-i nu-i fure cineva. De aceea, noaptea îi lua cu sine în pat. Dar şi acolo se gândea la ei şi nu putea să adoarmă. Atunci duse punga cu galbeni în pod, dar nu era sigur nici de acest loc. Dis-de-dimineaţă se sculă şi luă galbenii şi-i duse în coteţul cu găini. Dar nici cu acest loc nu era prea mulţumit şi, după un anumit timp, săpă o groapă şi îngropă punga cu galbeni în pământ. Ştiindu-se bogat, nu mai dormea, nu mai muncea şi nici nu mai cânta, ci era tot timpul cu gândul la comoara sa. Din această cauză era neliniştit, palid şi frământat de gânduri. Nici păsărelele şi nici copiii nu mai veneau să-l viziteze. Aşadar, cizmarul ajunsese tare nefericit. Ce să facă?
Într-una din zile, cizmarul luă punga cu galbeni şi-i duse înapoi bogatului. „Ia, te rog, galbenii înapoi, spuse el. Grijile pentru ei m-au îmbolnăvit şi nici prietenii mei nu mai vor să ştie nimic despre mine. Vreau să fiu din nou un cizmar sărac, cum am fost odinioară”.
De atunci fericirea intră din nou în casa cizmarului.
Doamne Ajuta!
Adevaratele bogatii se dovedesc din nou a fi nu cele materiale.
Dar cati dintr noi ne oprim ptr o secunda din vartejul vietii pentru a intelege care si unde sunt aceste bogatii?!
Multi dintr noi sunt cei ce numara, dar important este ceea ce numaram.
As vrea , daca as putea un pic de bunatate sa revars peste sufletele acestea! Suntem multi cei ce avem nevoie de mila Domnului, dar cati si cerem acest ajutor!!
Doamne Ajuta!
Bogatia sufleteasca intrece cu desavarsire orice alta bogatie. Nici nu poate duce mintea cat de valoroasa este botia sufleteasca si cat bucurie poate aduce.
Ce poate fi mai splendid pe lumea asta?
Viata in Hristos este implinirea oricarui ideal!
De aceea se zice> Veniti si Gustati sa vedeti ce Bun este Domnul!
Cum sa stii daca nu incerci?
Cristian
[…] Cizmarul fericit și nefericirea bogăției!…pildă […]
Da, pilda e frumoasa!
Dar as vrea sa vad si pilde care te invata ca si daca esti bogat poti fi fericit. Un frumos proverb romanesc spune asa: cand ai turme mari de oi, ai si turme de nevoi. E adevarat ca odata cu averea se inmultesc si grijile, dar asta nu inseamna sa ne multumim cu putin, ca vai ce bine ne e…!
Si sarac, si bogat … e la fel de greu sau la fel de usor sa fii fericit!
Draga Leon,
Iti recomand sa citesti „Care bogat se va mantui”- Clement Alexandrinul. Omilia aceasta te invata ceea ce vrei tu sa vezi : ca si daca esti bogat poti fi fericit, dar totul depinde de maniera in care cel bogat se raporteaza la avere.
Ideea centrala a scrierii este aceea ca nu bogatia in sine este o piedica pentru mantuire, ci patimile pe care le genereaza bogatia. Bogatii nu trebuie sa scape de avere ci de patimi. Bogatii trebuie sa fie stapanii averilor nu robi lor.
Eu am schitat in linii generale continutul omiliei, insa iti recomand sa o citesti in intregime pentru a putea tu insuti sa iti conturezi un punct de vedere. Pentru a veni in ajutor, iti trimit un link unde poti gasi scrierea: http://www.scribd.com/doc/22379850/Clement-Alexandrinul-Scrieri .
„Care bogat se va mantui” – il gasesti la pagina 33.
Doamne ajuta, Nicoleta